INTEL PENTIUM III

În februarie 1999, Intel lanseaza Pentium III, cunoscut si sub numele de Katmai. În realitate este vorba de o noua versiune a vechiului Pentium II (Deschutes), care cuprinde un nou set de 70 instructiuni: SSE (Streaming SIMD Extension). Ele reprezinta raspunsul lui Intel concurentului direct, AMD, care lansase deja de un an instructiunile 3DNow!. Dupa cum am mai spus, acest tip de instructiuni accelereaza aplicatiile mutimedia, dar doar în momentul în care exista suport din partea software-ului. SSE nu este compatibil cu 3DNow! si în ciuda faptului ca a fost lansat mult mai târziu, a avut ceva mai mult succes decât acesta. Este adevarat ca Microsoft detine suport pentru ambele platforme (prin DirectX), însa proportia programelor ce folosesc instructiunile de tip SIMD (Single Instruction Multiple Data) provenind de la Intel, este mai mare. Faptul este explicabil prin renumele firmei, care a devenise un standard de calitate pentru cei mai multi. Intel a dus o politica destul de ciudata privind publicitatea celor 70 de instructiuni SSE. Denumite initial ISSE, I-ul suplimentar reprezentând „Internet”, producatorul sustinea cu tarie ca ele vor accelera Internet-ul, lucru complet fals. Daca este sa analizam îndeaproape, singura tangenta a SSE-ului cu reteaua modiala este faptul ca rularea fisierelor multimedia descarcate de pe Internet ar putea fi mai rapida. În nici un caz conexiunea nu va functiona mai rapid cu aceste noi instructiuni, transferul derulându-se la fel, indiferent daca procesorul folosit este ultimul Pentium III sau primul Pentium la 60 MHz. SSE nu a reprezentat un salt revolutionar, din cauza ca majoritatea instructiunilor sunt în continuare executate de unitatile ALU (Arithmetical Logical Unit) si FPU (Floating Point Unit), care chiar daca au suferit îmbunatatiri la fiecare generatie de procesoare, au ramas în mare aceleasi. SSE a fost doar înca un pas în cresterea performantelor calculatoarelor personale. Pentium III Katmai a fost dezvoltat în tehnologie de 0.25 microni si a existat în versiunile: 450, 500, 550, 600, 533B, 600B. Litera B de la sfârsitul numarului ce indica frecventa în MHz este un cod ce indica faptul ca procesorul respectiv foloseste un bus de 133 MHz. Formatul sau este ca si la Pentium II, Slot 1, iar procesorul beneficia de un numar unic de identificare „Serial Sumber”, care, conform unei ipoteze Intel, ar fi putut permite identificarea unui PC într-o retea sau ar fi putut asigura securitatea unor tranzactii „delicate” efectuate prin Internet. Aceasta idee s-a dovedit a fi una mult prea fantezista si „serial number”-ul lui Pentium III a fost dat uitarii, nu fara un scurt scandal în care s-a dovedit ca în loc sa asigure securitate si intimitate, el producea de fapt efect invers, deoarece el putea fi aflat cu usurinta de catre o terta persoana, toate actiunile care implicau acest cod ajungând la discretia sa.